Ferestre spre cer – cea mai simplă, semnificativă și răspândită definiție a icoanei. Chiar dacă, etimologic, cuvântul „icoană” ce provine din grecescul εικóνα, ikóna înseamnă „imagine”, „figură”, îmi place să spun că am pictat ferestre… ferestre spre cer!
Atelier de creație (I) organizat de UnityArt în parteneriat cu Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat. Un atelier-test pentru descoperirea nobleței interioare, un pretext pentru introspecție și, deopotrivă, un imbold pentru zbor…
Ne-a condus în acest demers, pictorul și teologul ANDREI MIRCEA HOLBAN

De ce icoane?
De ce Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” Râmnicu Sărat a găzduit un atelier de pictură icoane pe sticlă cu ocazia Zilei Culturii Naționale?
Așa cum s-a precizat succint și în deschiderea atelierului, nu poți zice cultură, cel puțin în România, fără să zici credință. Sunt valori aflate în interdependență. Și nu poți zice credință, fără să zici icoană.
Dacă Ziua Culturii Naționale reprezintă o ocazie deosebită de a se reflecta asupra valorilor culturale, de a se evidenția în special rolul pe care îl are literatura, punându-se un accent deosebit aupra poeziei, atunci, încercați să vedeți icoana ca pe o poezie pictată. Faceți acest exercițiu de imaginație și fiți îngăduitori cu alegerea temei!
Dar de ce icoane pe sticlă? Pentru că icoana pe sticlă ține de specificul național, e un adevărat brand de țară….
Pe de alta parte, credem că domnul Sandu, așa cum îi spuneam noi… ne-a zâmbit de acolo de unde este! Ne-am gândit la el. A iubit arta în general, însă a fost îndrăgostit de icoana pe sticlă, icoana autentică, veche, deținând una dintre cele mai importante colecții de icoane pe sticlă din țară. Atelierul s-a desfășurat pe fondul expoziției colective de icoane “Precum în cer, așa și pre pământ” organizată în memoria lui Alexandru Măciucă.

Ferestre spre cer și Mănăstirea Nicula
Din punct de vedere etnografic, în țara noastra, icoana pe sticlă s-a afirmat drept un gen al artei populare practicat aproape exclusiv în Transilvania și care trebuie pus în legatură cu unele influențe venite din Europa centrală, pe filiera Bavaria – Austria – Boemia, în cursul sec. XVII și XVIII, precum și cu meștesugul ceramicii, dar mai ales al sticlei, adus de habani – o grupare religioasă originară din Boemia, venită și stabilită în Transilvania. Din punct de vedere tematic, icoana pe sticlă asociază reprezentarilor religioase elemente laice legate de viața și preocupările țărănești, precum și unele inspirate din folclorul local. De asemenea, elementele orientale și occidentale se împletesc într-o sinteză originală.

Primele icoane pe sticlă autohtone, cele de la Nicula, „impresionează nu numai prin conținutul lor, ci și prin calitățile formale și cromatice intrinseci. Particularitățile tranșante ale acestor icoane se exprimă prin stângacia, simplitatea și primitivismul desenului, printr-o compoziție sintetică, printr-un chenar de factură populară alcătuit din spirale sau cârlige, care se întretaie din loc în loc, dar mai cu seama prin intensitatea cromatică și sinceritatea sentimentului. Cu toate că sunt juxtapuse culori primare, violente de multe ori, efectul acestora pare surprinzător și agreabil.
Icoană țărănească?
Icoana pe sticlă este, prin excelență, o icoana țărănească. Potrivit lui Horia Bernea ,“icoana țărănească este o categorie generică ce ascunde o multitudine de influențe, expresii și stiluri asimilate, trăite și așezate pe suporți de lemn, sticlă, pânză sau piatră, în diferite zone și diferite momente ale istoriei, având un duh aparte, unic și inconfundabil prin directitatea sa.”

Meșteșugul a pătruns în Transilvania prin Mănăstirea Nicula. Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi. Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare.
Izvodul se așeza sub bucata de sticlă aleasă pentru a fi pictată. După el se executa reproducerea în serie a scheletului grafic, numit „urzeală“. Cel mai priceput meșteșugar al acestei comunități de muncă, formată fie din membrii aceleiași familii, fie prin întovărășirea între vecini, trasa cu negru pe sticlă urmele izvodului, delimitând spațiile în care ceilalți lucrători încep să aștearnă colorile, după indicații precise, care devin cu timpul adevărate canoane, cunoscute fiecăruia. Când lucrul lor s-a isprăvit, șeful de atelier, probabil același care desenase și conturele cu negru, executa cu grijă ultimele retușuri.
Un detaliu interesant este faptul că icoanele pe sticlă au un chenar, pentru a se ști până unde se întinde icoana (pentru a nu se crede că a fost acoperită de ramă).
În pictura pe sticlă se foloseau culori pregătite manual, de obicei cu pigmenți și ulei de in. Înainte de începerea picturii, sticla era curățată cu atenție de orice pete de grăsime. Această tehnică asigura o rezistență considerabilă și împiedica exfolierea stratului pictural. Sticla folosită la pictură avea o suprafață dură, unduitoare și plină de balonașe de aer, căci trebuie avut în minte că materialul pictorilor era reprezentat de sticla nefolosită, din cauza faptului că era defectuoasă. Defectele sticlei măreau valoarea picturii, deși fără intenție. Acestea reflectau lumina într-un mod neregulat, ceea ce producea efecte speciale.
Proiect marca UnityArt cofinanțat de Municipiul Râmnicu Sărat prin Consiliul Local Municipal în baza Legii nr. 350/ 2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general.